Despre alimentație – discuții în contradictoriu

Deunăzi am avut o discuție cu Relu pe tema alimentației care s-a transformat pentru el ”într-o luptă pe viață și pe moarte”, emoțională bineînțeles, pentru protecția propriei situații. Cum așa?

Simplu: totul a plecat de la cele 2 felii de pâine albă pe care întinsese o cremă/pateu de linte neagră. Fain, pate de linte neagră înseamnă mulți nutrienți de care corpul abia așteaptă să aibă parte. Dar pâine albă??! Really? După ce le-am mai livrat povestea cu pâinea albă de mai multe ori?? Pare că nu îi interesează până la capăt treaba cu alimentația… ”Păi, tu știi cât merg eu în fiecare zi?? În jur de 15.000 de pași fac, mediu, pe zi. Crezi că mai am chef la sfârșitul zilei să caut pâine integrală?!” – zice Elena sigură pe ea. 😉 

Eu: Păi cum vine asta?? Adică sunteți atenți măcar la parte din alimentele pe care le mâncați însă pâinea nu mai contează?! Chiar dacă n-are în ea decât grăsime vegetală care se lipește de stomac și de intestine, împiedică digestia (tuturor alimentelor din tine!) și favorizează un mediu acid? Nu mai înțeleg. 🙄 

Elena: Tu nu înțelegi că nu știu de unde? Alerg toată ziua, îmi iau un covrig dacă mi-e foame tare și când ajung acasă nu mai am chef de nicio căutare, iau pâinea care-mi este la îndemână.

Eu: Sunt doar atâtea locuri care au început să vândă pâine integrală, inclusiv un lanț de magazine reprezentativ peste tot în București – și tu zici că nu știi, că nu găsești… Cum să mănânci covrigi din făină albă??! N-au nimic hrănitor în ei. Acuși va fi platforma noastră gata, vei găsi acolo toate brutăriile din București și din țară pe care le știm. Atunci ce mai zici? Vor fi și locurile unde mănânci sănătos – că opțiuni sunt mult mai multe acum. Uite, noi mergem de exemplu la un bistro unde au cei mai buni burgeri vegani pe care i-am mâncat vreodată, nu contează unde.

Relu (împăciuitor): da, mă, știu, adu-ți aminte când mâncai tu carne – mâncai numai carne de grătar toată ziua.

Eu: da, așa este. Și mi-a luat o grămadă de timp să mă prind cât de rău îmi face și acum, că știu, vă zic și vouă. De ce să faceți și voi aceleași prostii ca și mine?

Relu: hai că nu e așa. Uite, la noi în cartier fac ăștia de la restaurantul din cartier niște burgeri cu carne Angus de n-am mâncat nicăieri așa ceva. Au măcelăria lor…

Eu (mă uit la Relu blocat și i-o retez fără drept de apel): auzi, tu ești serios?? Adică eu vorbesc aici de mâncare vegană, de alimentație, de viață sănătoasă – cum să trăiești cât mai mult și sănătos, iar tu-mi vorbești de hamburger cu carne? Faci mișto de mine? 😯 

Relu: nu mă, dar nici n-ai auzit ce vreau să…

Eu (ridic tonul, schimb ritmul și poziția de pe canapea): nici nu mă interesează!! Auzi? NU MĂ INTERESEAZĂ. Eu vorbesc degeaba aici?? 😯 😯 😯 

Relu: bă tu ai uitat cum erai. E bine cum ești acum, dar nu trebuie să fii extremist…

Eu (reduc intensitatea): adică cum extremist? Faptul că acum știu cât de rău îmi face carnea înseamnă că sunt extremist? Dacă vreau să fiu sănătos și mă alimentez în loc să mănânc tot felul de tâmpenii, ca mare parte a populației din România – peste 90% (dau și eu un procent din burtă – cine a făcut vreo statistică?), înseamnă că sunt extremist? Tu te uiți în jurul tău? Vezi săracii oameni cum mor la 50-60 de ani, de diverse boli? Îi vezi ce deformați sunt de la câtă carne și alte tâmpenii mănâncă??! Eu sunt extremist?? 🙁 

Relu: da, ai dreptate, dar trebuie să mă iei mai ușor. Fac schimbarea, dar mai ușor. Tu nu ai făcut-o la fel?

Eu: da, am început din 2011-2012, și da, e normal să o iei ușor dacă nu poți mai repede. Dar nu vii să-mi faci apologia burgerului cu carne Angus din cartier când vorbim de alimentație sănătoasă. Nu mă mai interesează asemenea tâmpenii!

Intervine Elena: auzi, să știi că eu am încercat, dar nu pot. Mi se face rău.

Eu: cum adică? Ce vrei să spui?

Elena: n-am mâncat carne și ouă două zile și mi s-a făcut rău. Cum am gustat un pic de ou, mi-am revenit…

Eu 😯 (cu ochii ieșiți din orbite): cum adică? Adică ți-e rău, mănânci un ou și-n 5 minute îți revii? Păi nici n-a ajuns bine oul în stomac. Carnea și ouăle au nevoie de 24-48 ore ca să se digere și elimine.

Elena (o îndulcește): ei, nu în 5 minute. Așa, în vreo oră-două…

………………………….

Discuția a mai continuat foarte puțin pe subiectul alimentație după care am schimbat-o subit pe altele. Interesant este cât de atașați suntem de mâncare. Ca probabil aproape tuturor celor care au schimbat modul de a mânca, și mie mi-a fost extrem de greu să o fac. Obișnuința a fost prima piedică importantă. Mi se părea că nu găsesc nimic de mâncare sănătos sau că e mult mai ușor să-mi fac un sandwich cu salam și cașcaval. Apoi societatea, mediul în care trăim cu toții. Mulți se uită și acum la mine ca la un ciudat. Ei bine, nu-mi pasă. Nu-mi pasă în sensul că știu cum făceam și eu și îi înțeleg foarte bine. N-are niciun rost să încerc să-i conving de ceva. Cum n-ar fi trebuit să încerc să-i conving nici pe bunii mei prieteni Relu și Elena. Pentru că, de fapt, fiecare trebuie să se convingă singur. Dacă are de ce să se convingă.

Așa că nu scriu asta ca să vă conving de ceva. N-aveți decât să vă convingeți singuri.

Cu drag,

Sebastian

22 martie 2019, Montignoso